Ochii nu plang, inima plange...

Lacrimi, lacrimi si iara lacrimi…Poate te intrebi de ce plang. De ce asa des si de ce asa mult? Nu stiu sa spun ce simt, e al naibi de greu. Asa ca ma descarc si plang si spun prin lacrimi tot ce cuvinele ce ies pe gura nu pot spune. De fiecare data ochii mei spun mai multe decat gura, ochii mei au mai multe rani decat corpul. Ochii mei au povestea lor, povestea inimi, o poveste pe care gura nu poate sa o spuna, e prea trista si prea dura incat cuvintele sa o poata spuna. De aceea plang ca sa pot spune tot ce buzele nu pot rosti, nu pot recunoaste. Inima si ochii mei au cea mai stransa legatura, ochii creeaza povestea inimii, iar inima spune povestea ei prin ochiii inundati de lacrimi pana la refuz.

 Atunci cand inima plange ochii cu greu se abtin sa nu verse lacrimile ei, cu greu incerca sa fie uscati si puternici. Ochii nu plang , inima plange si isi revarsa lacrimile prin ochii, prin una dintre cele mai pure si frumoase carti de povesti al corpului. Poti avea pe spate o cicatrice sau un tatuaj vizibil ce isi spune singur povestea, dar ochii ascund cea mai frumoasa poveste, ascund povestea tuturor cicatricilor si tatuajelor de pe inima, pe care nu le vede oricine.Povestea ei este cea mai misterioasa poveste scris de orice autor, deoarecee nimeni nu v-a stii toata povestea, nimeni nu v-a stii toate zgarieturile, pana nici tu nu o vei stii in intregime, doar ea o stie, o poveste ce doar inima o cunoaste in intregime. Cea mai frumoasa si dura poveste. Acesta e motivul pentru care plang asa des, asa de mult. Sunt cea mai fericita persoana trista.