Noptile is prea lungi

Noptile is prea lungi, cu greu poti sa le treci,

Vezi doar zambete pline cu inimi reci,

Vezi doar indiferenta in oamenii

Ce spuneau ca te iubeau,

Vezi doar ura in ochii

Ce mai de mult cu iubire sclipeau.

Plangi si urli si zici ca te doare,

Esti singur, intr-un abis fara de scapare,

Cu unghile de pereti tu te agheti,

Sperand ca intr-o buna zi o sa iesi.

Te rogi in fiecare noaptea

Ca maine sa ai o alta carte,

O alta poveste, cu un alt destin,

In care nu vei avea parte de chin.

Crezi ca Dumnezeu te-a blestemat,

Da El din Rai te-a alungat,

Ca sa vii pe acest Pamant,

Sa fii pentru oameni acoperamant.

Sa vindeci a lor drame,

Cu cuvinte ce curg prin palme,

Dat tu, nici nu stii de ce esti in stare,

Cand vezi un pix, ai o ezitare,

Ti-e teama, sa incepi sa scrii,

Ca stii, ca nu te vei mai oprii.

Iar tot ce ai pe suflet, o sa apara pe foaie,

O mii de cuvinte, ce suflete au sa inmoaie.